Draga noastra Antonia are deja 6 luni. Cred ca de acum incolo ma voi intreba mereu cand si cum trece timpul atat de repede. E si normal; sunt ancorata zi de zi in viata aceasta colorata de mama incat, daca nu stau o clipa sa privesc din afara tot ce traiesc si cum se dezvolta zi dupa zi Antonia, ma voi trezi la petrecerea ei de 1 anisor ca dupa un somn lung cu ochii deschisi.
Anto parca ar sti ca a implinit 6 luni pentru ca incepand din 24 februarie nu mai sta mai mult de 1 minut intinsa pe pat. Isi ridica umerii, incepe sa planga, se rostogoleste, face orice doar ca sa o pui in fundulet. Cand ajunge in pozitia dorita, cu un zambet strengaret intinde mana spre orice vede in jurul ei. Cade repede pentru ca inca nu are muschii dezvoltati si o luam de la capat. Cand o iau in brate, imi da mai intai o imbratisare din aia de-ti sta inima-n loc de atata iubire si fericire si pornim sa exploram. Mai nou, locul ei preferat e la masuta cu produsele de machiaj ale lui mami, rujul rosu de la Sephora se pare ca e si favoritul ei. A inceput sa prinda smecheria cu aruncatul obiectelor jos si face asta de putin 100 de ori pe zi, mami si tati au febra musculara de la atatea ‘genoflexiuni’; e comica tare pentru ca inainte sa cada si sa auda zgomotul produs inchide ochii = satisfactie garantata.
Zambetul ei larg si contient cu care ma intampina cand vin acasa e de nepretuit! Imi zambeste cu sufletul si ma topeste instant.
M-a schimbat mult pana acum si continua sa ma schimbe cu siguranta; nu mai tin minte cand am fost ultima data suparata. Nu pot tine supararea mai mult de o jumatate de ora (asta in cazul in care m-a deranjat ceva foarte tare, de cele mai multe ori dupa cateva minute imi trece oful).
Am trecut si de prima ei raceala cu bine si relativ repede; ma dezarmeaza de toate fortele cand stiu ca ceva nu in regula cu ea. Aici trebuie sa mai lucrez, sa invat sa fiu mai puternica si sa nu ma mai sperii de la o simpla bubita. Nu mai spun cat stres am avut pentru ca nu iesea cu scaunul cate 7 zile, o data a iesit abia in a 11-a zi (nu am crezut niciodata ca ma voi bucura atat de tare la un caca 🙂 ). Imi este atat de dor sa o tin in brate si sa o alaptez! Cam pe la 3 luni a inceput sa nu mai stea in pozitia clasica de bebelus si sa se enerveze cand o tin asa; mananca doar cand este intinsa pe pat si doar cand ii este foame. Daca incerc sa ii dau laptic atunci cand nu vrea se face pur si simplu ca nu imi vede sanul sau incepe sa tuseasca. Si cand imi amintesc ca in primele saptamani statea aproape numai in brate si la san si imi era teama ca doar asta o sa ma astepte de acum incolo!
Schimbarile la ea se produc atat de repede incat ma simt luata prin surprindere de cele mai multe ori. Important este ca sunt zi de zi aici sa le vad si stau langa ea sa o ajut sa creasca frumos si armonios.
Vorbisem cu Ciprian Alupoae sa facem o sedinta foto pentru 6 luni in noul lui studio Hashtag , insa din pacate nu am reusit sa ma mobilizez si am facut cateva poze acasa la noi. Am profitat de faptul ca tocmai ne-am pus noile tablouri pe peretele din dormitor si am reusit sa surprindem cateva cadre dragalase foc cu Antonia si al ei zambet molipsitor.
Apropo de tablouri, imi plac la nebunie printurile alese (& POSTER, MOUNTAIN TOPS, WHITE OWL)! Va spun sincer, am stat cateva zile la rand sa ma decid asupra lor pentru ca pe site-ul www.desenio.com sunt sute de modele, care mai de care mai interesante si cu un vibe aparte. Imi voi comanda si pentru living tot de aici, doar ca inca nu ne-am hotarat daca sa punem mai multe tablouri mici sau doar 2 foarte mari.
Daca va place un poster sau mai multe de pe site-ul celor de la Desenio le puteti comanda pana pe 1 Martie si beneficiati de o reducere de 25% daca utilizati codul ’danielamacsim’ (cu exceptia ramelor foto si a celor de tip colaborare si pictate manual).
